Dimineaţa adoarme întunericul
şi ascunde în lumină stelele,
iar izvorul pune linişti în limpezire
pentru singurătatea misterelor.
Surâsul blând ne aduce taine
învăşmântate în răsăriturile
din stropii de orizont al iubirii.
Ochiul trist adoarme tăcerile,
când visele se târăsc prin ruine,
cu şoapta străvezie care spune
că hoţia face munca analfabetă.
Şi-a apărut noroi pe scrumul serii
dar stelele vin pe negrele petale
cu muguri albi din cer albastru
când suspinul naşte rugăciunea.
