Pereţii negri sunt uşor vopsiţi,
o voce fără triluri e la modă,
albul îl au doar cei obosiţi,
romanţa nu este prea comodă.
Răbdarea e istorie uitată
ascunsă într-o necitită carte
şi ne spune-o dezbrăcată fată
că biletul de moarte nu se-mparte.
Flori galben-albastre sunt în munţi
şi stau singure, nu-i iubit urcuşul,
fără bani nimic nu mai înfrunţi,
berzei fără pile i-au luat culcuşul.
Nebunii normali amenzile le strâng
şi normalii nebuni mor de foame;
s-au dus copacii cu mugurii din crâng,
nu mai plouă şi au pierit trei poame.
Un copil cu bani aruncă jucăria,
pe-o bancă stau iubirile pierdute,
doar un bunic mai ridică pălăria,
iar tâlhăria a devenit virtute.
